Nea Potidea - istoric și atracții turistice
Bazele așezării au fost
puse de către navigatorii corinthieni în secolul al VII-lea î. Hr., care, căutând
un loc pentru a fonda o colonie, au ales situl Nea Potidea. Patronul așezării
era Poseidon, zeul mării, de unde și denumirea dată așezării. De-a lungul
secolelor colonia s-a bucurat de o istorie tumultoasă, colonia a trimis nave
pentru a ajuta la apărarea Atenei care era atacată de către perși în celebra
bătălie navală de la Salamis, din anul 480 î. Hr. Un an mai târziu, au fost trimise
trupe pentru a-i ajuta pe atenieni în lupta împotriva perșilor de la Plataea. După
ce au fost învinși, perșii, în drumul lor către nord au asediat Potidea, fără
succes însă. Mai târziu, Potidea a devenit membră a Ligii de la Delos, alianță
din care a ieșit în timpul Războiului Peloponeziac. Acest gest a stârnit furia
atenienilor, care au asediat Potidea timp de 2 ani, în cele din urmă, în anul
429 î.Hr., orașul a fost înfrânt, iar locuitorii săi au fost izgoniți. Orașul a
fost populat mai apoi cu atenieni, însă nici această colonie nu avea să se
bucure de prea mulți ani de pace, deoarece în anul 357 î. Hr. colonia a fost cucerită
de către Filip al II-lea la Macedoniei. În anul 317 î. Hr. Kassandros,
succesorul lui Alexandru Macedon, a schimbat denumirea orașului, numindu-l Kassandreia.
În anul 43 î.Hr. orașul a devenit o colonie romană, fiind una dintre puținele
colonii din Macedonia care avea propria monedă. În anul 540 d. Hr., orașul a fost
distrus de huni, iar la câțiva ani distanță a fost reconstruit de către
împăratul Iustinian, acesta fiind cel care a dispus să se creeze acces spre
Peninsula Kassandra. Rămășițe din fortificațiile construite în acea perioadă
cunoscute și ca Zidul Iustinian pot fi văzute și astăzi în partea de vest a
canalului, iar dacă alegeți să vă petreceți sejurul în Nea Potidea vă sugerăm să le vizitați. Atacurile succesive al hunilor au provocat daune semnificative
orașului, ducând în timp la decăderea acestuia. În secolul al XIV-lea orașul
era deja pustiu. La începutul secolului al XV-lea împăratul Ioan al VII-lea
Paleologul a ordonat ca zidurile de apărare ale orașului să fie consolidate,
dar în anul 1430 orașul a intrat sub ocupație otomană. În timpul Războiului de
Independență grecii s-au refugiat în castelul bizantin, însă în cele din urmă
au fost măcelăriți, eveniment cunoscut și ca Holocaustul din Kassandra, când se spune apa canalului a fost transformată în sânge. An de an, în data de 14 noiembrie, acest
eveniment este comemorat în Nea Potidea.
În anul 1922 localitatea
a luat forma actuală și numele Nea Potidea, ce se traduce ca Noua Potidea. Localitatea este cunoscută și sub numele de Porțile din Kassandra. Tot atunci localitatea a fost populată cu refugiați din Tracia de Est. Până în anul 1967
nu a existat niciun pod peste canal, traficul desfășurându-se exclusiv pe mare.
Construirea podului a dus la dezvoltarea rapidă a localității și la transformarea
acesteia într-o destinație de vacanță extrem de apreciată de către turiști.
Stațiunea se bucură de
ape clare, iar atmosfera este la fel de animată ca în restul stațiunilor din
Peninsula Halkidiki. În Nea Potidea sunt două faleze, una spre est, spre Golful
Toroneaos, iar cealaltă în partea de vest, spre Golful Thermi. Plajele, barurile,
cafenelele și restaurantele sunt amplasate în partea de est. În timp ce, în vest
este amplasat un mic port, folosit cu precădere de către pescarii din zonă. Pe
latura vestică veți descoperi una dintre cele mai apreciate taverne din zonă,
Marina. Aici nu există plaje, pe mare parte din țărm fiind prezente stânci de dimensiuni joase. Plaja din Nea Potidea măsoară circa 2 kilometri şi este extrem de
animată în perioada estivală, de-a lungul său fiind amplasate baruri, cafenele,
cluburi, taverne și restaurante. În centrul satului se înalță Biserica Sf.
Gheorghe, ce are mărimea unei catedrale. Lăcașul de cult a fost construit în
anul 1821 pe locul unei biserici distruse de turci în timpul luptelor de
eliberare. Alte obiective turistice sunt reprezentate de ruinele castelului
bizantin din care grecii au încercat să țină piept turcilor, o statuie a lui
Aristotel și biserica taxiarhilor, ce
a fost fondată în anul 1591 și se află sub autoritatea Sfântului Munte.
