Descoperiți frumusețile Peninsulei Peloponez
În perioada medievală, peninsula era numită Morea, denumire ce s-a datorat cruciaților
care, vizitând insula, au descoperit numeroși duzi (în grecește moreai). Aceștia erau utilizați pentru hrana viermilor
de mătase. Pentru sute de ani, cea mai parte a Peninsulei Peloponez s-a aflat
sub stăpânire bizantină, mici teritorii fiind stăpânite de către venețieni și
franci. Între anii 1458-1460, peninsula a fost ocupată de către otomani. Peninsula
Peloponez a jucat un rol important în obținerea independenței Greciei, Războiul
de Independență izbucnind la 23 mai 1821, atunci când rebelii au preluat conducerea
orașului Kalamata. Pe durata secolelor XIX-XX, regiunea a înregistrat un recul
economic, motiv pentru care mare parte din populația sa a emigrat,
stabilindu-se în orașe precum Atena sau în Statele Unite și Australia.
Peninsula
Peloponez este o destinație de vacanță care pentru mult timp nu a fost prea
populară, însă acest lucru i-a adus și avantaje, reușind astfel să-și conserve specificul.
În cazul în care iubiți istoria, iar în timpul sejurului doriți să vă bucurați
de plajă, peisaje spectaculoase și numeroase obiective turistice, atunci
Peloponez este alegerea ideală. În timpul vacanței petrecute aici, veți avea
ocazia de a admira castele medievale, biserici bizantine, sate pitorești și
altele. Peninsula Peloponez se mândrește cu plaje frumoase, multe dintre ele
fiind chiar spectaculoase. Unul dintre cele mai interesante obiective turistice
ale peninsulei este Castelul din Monemvasia. Acesta pare desprins dintr-o lume
magică și impresionează prin simplitate și frumusețe. Castelul este dispus
pe o stâncă cu formă de vapor, la care se ajunge prin intermediul unei șosele
înguste. Întregul oraș Monemvasia merită
vizitat, fiind caracterizat de străduțe înguste, căsuțe pitorești, cu
arhitectură venețiană, bizantină sau grecească, cele mai multe fiind construite
din piatră. Pe cuprinsul orașului există nu mai puțin de 40 de lăcașuri de
cult, unele dintre ele având sute de ani vechime. La acestea se adaugă un număr
mare de hoteluri, pensiuni, taverne, baruri și magazine.
Pasionaților de
istorie antică le sugerăm să viziteze și orașul antic Epidaur, locul în care
s-a născut Asclepios, zeul medicinii. Principala atracție a orașului Epidaur
este teatrul antic, care datează din secolul al IV-lea î. Hr. Teatrul numără 55
rânduri și 14 000 de locuri. Timp de mai multe secole, teatrul a fost acoperit
de vegetație, fiind scos la lumină în urma unor săpături arheologice ce au
deputat la finalul secolului al XIX-lea.
Restaurarea sa a fost finalizată la începutul secolul al XX-lea. În urma
cercetărilor, s-a constat că primele 34 de rânduri ale teatrului datează din
perioada greacă, în perioada romană fiind adăugate următoarele 21 de rânduri.
Deși zeci de secole și-au pus amprenta asupra sa, teatrul rămâne încă grandios
și utilizabil, aici fiind organizate diferite evenimente, precum cele din
cadrul Festivalului de la Atena. În antichitate, pe scena teatrului din Epidaur
se organizau spectacole în cinstea lui Asclepios, zeul medicinii. Teatrul nu
este singura atracție din Epidaur, însă,
din păcate, multe se află încă îmbrăcate în vegetație. Interesant de vizitat este
și templul lui Asclepios, cel căruia i-a fost dedicat întreg orașul. Grecii
antici mergeau la acest templu crezând că astfel se vor vindeca de diferitele
afecțiuni de care sufereau.
Nafplio trece
drept un oraș bijuterie, fiind unul dintre cele mai frumoase orășele ale
Greciei. Este atât de fermecător, încât pare desprins de pe o carte poștală.
Străzile orașului sunt înfrumusețate de flori multicolore, iar cei care doresc
să-l viziteze credem că trebuie să știe că aici vor descoperi un Muzeu
Arheologic, două clădiri ce au servit drept moschei, Clădirea Parlamentului,
Galeria Municipală și trei castele spectaculoase, castelul Palamadi, fortăreața
Akronafplia sau Its Kale. La acestea se
adaugă numeroase taverne, restaurante, baruri și terase.
Nu puteți să ajungeți în Peloponez fără să vizitați Canalul Corint. Împăratul Nero a fost prima persoană care s-a gândit ca în Istmul Corint să fie săpat un canal, însă ideea lui nu a fost apreciată, crezându-se că apa mării nu putea fi stăvilită. Canalul a fost însă definitivat în anul 1893, după nu mai puțin de 12 ani de muncă. Măsoară 6, 4 kilometri lungime și 8 metri adâncime, putând fi traversat doar de către navele mari. Pereții săi de calcar au 90 de metri înălțime, iar de-a lungul existenței, au fost victima alunecărilor de teren, canalul fiind un timp închis din acest motiv.