Sejur în Salonic: Descoperiți istoricul și obiectivele turistice ale orașului
În anul 50 d. Hr. Sfântul Apostol
Pavel a predicat aici noua învățătură creștină, o parte a populației orașului
convertindu-se la creștinism. Mai târziu, orașul a devenit reședința
împăratului Galeriu, care a construit aici un palat și numeroase edificii
publice; în lupta lui împotriva creștinismului, l-a sacrificat pe Sfântul
Dumitru, acesta devenind apoi patronul orașului. În vremea împăratului
Constantin cel Mare, orașul a fost fortificat, tot atunci construindu-se și un
port artificial. În primele secole ale existenței Imperiului Bizantin,
dezvoltarea orașului Salonic este constantă, în această
perioadă fiind construite o serie de edificii religioase, precum Biserica Sfânta Sofia, Bazilica
Sfântul Dumitru și Biserica Acheiropoiètos. Începând
cu secolul al VI-lea în regiunea Salonic s-au instalat numeroase triburi slave.
Mai apoi, ca urmare a expulzării evreilor din Spania, numeroși evrei sefarzi
s-au instalat în Salonic, unde au format cea mai mare comunitate
evreiască din Orient. În secolul al XIX-lea, orașul Salonic era al treilea oraș
ca mărime a Turciei fiind, de asemenea, un important centru politic. Salonic
este locul natal a liderului turc Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Republicii
Turce. În prezent casa sa natală este muzeu, fiind și sediul consulatului
Turciei la Salonic.
La începutul secolului al
XX-lea, orașul Salonic număra circa 120.000 de locuitori,
fiind un oraș multietnic. În același timp era un oraș modern, cu unul dintre
cele mai mari porturi ale Imperiului Otoman. În timpul Primul Război Balcanic,
unul dintre obiective grecilor era cucerirea Salonicului, acesta fiind cucerit
de trupele elene în noiembrie 1912. Din primele zile ale ocupației grecești,
mare parte a musulmanilor a părăsit orașul. Cu timpul limba greacă a început să
fie tot mai folosită, în timp ce limba turcă era tot mai puțin vorbită. În
timpul Primului Război Mondial orașul a suferit numeroase distrugeri, 9.500 de
clădiri fiind grav avariate și zeci de mii de persoane rămânând fără adăpost. La
reconstrucția orașului a colaborat un comitet de arhitecți, în frunte cu
urbanistul Ernest Hébrard. În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial 98% din
populație evreiască a fost deportată și exterminată în timpul shoah. În anii
`50, Salonicul cunoaște o nouă transformare urbanistică, fiind
reconstruită, în special, partea de jos a orașului.
Odată ajunși în oraș veți
putea întreprinde diverse activități și veți putea vizita obiectivele cele mai
populare ale Salonicului. Turnul alb este simbolul orașului,
fiind un punct de referință atât pentru turiști, cât și pentru localnici.
Turnul este situat pe faleza paralelă cu Bulevardul Nikis, fiind cel mai
fotografiat obiectiv turistic al orașului Salonic. Lefkos Pyrgos,
așa cum este cunoscut în rândul localnicilor, este un turn din
piatră, a cărui înălțime măsoară circa 30 de metri. Turnul datează din secolul
al XV-lea, iar în perioada ocupației venețiene a fost integrat la zidurile și
fortificațiile romano-bizantine. În vremea Imperiului Otoman orașul a servit
drept închisoare, aici având loc o serie de execuții a ienicerilor răzvrătiți.
Din acest motiv turnul este supranumit și Turnul Sângeros. În anul
1912, pentru a-și recâștiga libertatea un prizonier a vopsit întreg turnul în
alb, de atunci construcția fiind cunoscută și ca Turnul Alb. Grecii
nu au părut prea încântați de această modificare, în anul 1985, îndepărtând tot
varul. În prezent, turnul are o culoare de ocru, urmele de var fiind greu
sesizabile. Aici se amplasat Muzeul Bizantin din Salonic, un de turiștii vor putea admira icoane vechi de sute de ani, bijuterii din acea epocă, ceramică
și monede din perioada bizantină a orașului. La ultimul etaj a turnului se află
o cafenea cochetă, unde vă puteți relaxa după atâta urcat. De asemenea, din
turn vă veți putea bucura de priveliști deosebit de frumoase asupra Mării
Egee și a portului de agrement a orașului.
O altă atracție importantă
a orașului Salonic este reprezentată de Muzeul Atatürk.
Acesta este amplasat în casa memorială a fondatorului Turciei Moderne, Mustafa
Kemal Atatürk, o casă veche, în stil turcesc, acoperișul fiind din cărămidă.
Interiorul și exteriorul clădirii sunt aproape intacte, astfel încât vă veți
putea face o părere despre modul în care a trăit această personalitate a
Turciei. Atatürk s-a născut în anul 1881, fiind primul președinte al Turciei.
În anul 1933, clădirea a fost cedată Turciei, ca semn de bunăvoință din partea
Greciei.
Printre cele mai însemnate
edificii religioase ale orașului Salonic se situează Basilica Sfântul
Dimitrie, sfântul protector al orașului. Basilica a fost construită în anul
313 d.Hr. și a fost complet restaurată în anul 1948, respectându-se întocmai planurile originale. Începând cu anul 1988 este parte integrantă a
Patrimoniului Mondial UNESCO. Lăcașul de cult este faimos, în special, datorită
celor șase panouri de mozaic, în acestea fiind reprezentat Sfântul Dimitrie și
ctitorii lăcașului de cult. De asemenea, credem că se merită să vizitați Arcul
și mormântul lui Galerius, situate în apropiere de zidul de nord a
orașului. Arcul lui Galerius a fost construit de către Senatul
Roman, în jurul anului 304, celebrând victoria împăratului Galerius Valerius
Maximus asupra trupelor persane. Pe metopele arcului de triumf, dacii sunt
reprezentați drept protagoniștii principali ai luptei. Edificiul a fost
construit din blocuri de marmură și cărămidă, în centrul său fiind situați
patru pilaștri mari din piatră, iar pe lateral erau poziționați alți patru
pilaștri de dimensiuni mai mici. Un alt obiectiv turistic ce merită vizitat îl
reprezintă Rotonda, o clădire circulară, construită la începutul
secolului al IV-lea d.Hr. Inițial construcția a jucat rol de mausoleu imperial,
pentru că aici a fost depus trupul împăratului Galerius. În perioada otomană,
construcția a fost folosită pe post de moschee, unul dintre minarete
păstrându-se până astăzi. După Primul Război Balcanic, când orașul a
revenit grecilor, construcția a fost resfințită, în prezent, fiind cunoscută
drept Biserica Sfântului Gheorghe.
